Branquinho esitava è u portieru infilò a testa. Quand'ellu era cù a banda, u ghjovanu ghjoca à a machja ma appena era solu, hè ghjuntu à u latu di u portieru cù quellu aspettu di cane sarcasticu. Finu à chì u vechju evitava di mischjà e cose, cum'ellu ùn era micca abituatu à mischjà u travagliu cù l'oziu, ma ùn ci era manera, u zitellu offriva troppu. Avia da mette a parte grassa in a so coda.